Sunt semne ca Bucurestiul se internationalizeaza. Deunazi mergeam grabita pe Magheru si am atins usor, cu umarul, un domn. Pana sa apuc sa ma intorc catre el, aud o voce indignata:
˝Dis pardon, conasse. Putain de merdre !˝.
M-am oprit ca traznita. Eram injurata in cea mai pura limba franceza in centrul Bucurestiului. M-am intors si am privit la sursa injuraturilor. Era un domn intre doua varste, imbracat in stil boem, care ma fixa cu niste ochi negri si furiosi. Mi s-a parut suprarealist si i-am acordat unul dintre cele mai frumoase zambete din arsenalul meu. Sper ca a inteles ca noua, bucurestenilor, ne plac contactele fizice....
˝Dis pardon, conasse. Putain de merdre !˝.
M-am oprit ca traznita. Eram injurata in cea mai pura limba franceza in centrul Bucurestiului. M-am intors si am privit la sursa injuraturilor. Era un domn intre doua varste, imbracat in stil boem, care ma fixa cu niste ochi negri si furiosi. Mi s-a parut suprarealist si i-am acordat unul dintre cele mai frumoase zambete din arsenalul meu. Sper ca a inteles ca noua, bucurestenilor, ne plac contactele fizice....
