Venetia e un poem

Pe chei la Smirna

Ma urmarea deja-vu-ul, presentimente nelamurite se agitau in strafundul meu fara nici o explicatie logica. Mi-a placut foarte tare Izmirul, dar in acelasi timp o tristete stranie m-a urmarit tot timpul. La fel ca si pe Samos, aveam sentimentul ciudat ca ma mai intalnisem o data cu marea aia, desi era prima data cand vedeam Egeea.

De ziua mea, am primit in dar o noua identitate. Una din matusile octogenare in trecere prin Romania, mi-a povestit ca strabunica mea, era grecoaica din Smirna. Am suras cu nostalgie la gandul incredibil ca stra-strabunicii mei au privt marea de pe cheiul Smirnei, la fel ca mine...

Ziua 3 - Bulgaria nostalgiilor comuniste

Durankulac
Un camping suprarealist din anii '70, in care se poate sta cu cortul pentru 5 leve pe noapte
O liniste ca odinioara in Vama
Pitoresc decrepit
Mancare buna si rachiu de gutuie...

Cum mi-am petrecut vacanta de vara

Ziua 1 - 2 Mai

In amintirea studentiei, am decis sa dorm o noapte pe plaja la 2 Mai sub umbrarul profei mele de condus auto -Barbara. M-am trezit dimineata cu glasul marii in urechi si cu 2 caini facuti covrig unul la cap si altul la picioare. Rapanele sunt la fel de bune, oamenii s-au schimbat...

Ziua 2 - Midena ferma " Dalboka"
Litoralul bulgaresc, Kaliakra

Se mananca bine, se vorbeste romaneste, se poate plati in lei.

First we take Berlin

Cand prietena mea Dana m-a invitat la Berlin, nu mi-am inchipuit ca orasul avea sa ma bantuie ca o trauma si ca urma sa ma intorc in asa de scurt timp ca sa-l strabat si a doua oara.

Nu eram interesata de Berlin. Pe langa dorinta de a-mi vedea prietena, aveam o singura curiozitate. Sa inteleg de ce din toate orasele frumoase ale Europei Centrale, Caragiale a ales sa-si petreaca ultimii ani la Berlin. De ce sa vrei sa mori la Berlin ? De ce nu la Praga, la Budapesta sau la Viena ?

Cred ca la 1912, cand murea Caragiale, Berlinul era cel mai frumos oras al Europei Centrale - Postdamul ramas nebombardat o marturiseste.

Ca nici un alt loc, Berlinul m-a fascinat prin diversitatea, dar mai ales prin normalitatea si naturaletea locuitorilor sai. Nu e un muzeu in aer liber, un oras turistic si mort, ca Viena sau Parisul in care intalnesti hoarde de turisti manati de ghizi cu umbrelute. Istoria bantuie inca proaspata pe strazi, iar fatadele cladirilor respira inca voluptatea gloriei. Fara sa-ti dai seama, te gandesti la raportul tau cu el. Berlinul mi-a revelat faptul ca orice as face si oriunde ma voi duce, sunt un personaj din Europa Centrala. Asadar ma reintorc...

Shall I add a Cheshire cat tail to my Dino ?

M-am apucat de pictat intr-o dimineata luminoasa. Initial, voiam sa fac ceva abstract...

Mi-am pregatit culorile, le-am amestecat si din cateva tuse, de undeva din spatele texturii imaculate a iesit Dino. M-a rugat sa desenez pentru el luna, rotunda ca o portocala si zemoasa ca o piersica. Acum nu mai am incotro, ii fac toate capriciile !

Autor sau personaj ?

De curand am realizat ca nehotararea, incapatanarea si desele schimbari de directie din viata mea se datoreaza dorintei de a fi mereu autor si refuzului de a deveni personaj...

Moda strazii

Se poarta galben. Asta ma face geloasa !

La Portile Orientului

Recent intoarsa de la Zurich, prietena mea Dana imi povestea din experientele ei elvetiene. Cel mai tare mi-a placut povestea despre cum e la hammam-ul din Zurich, fata de cel de la Stambul.
Intrarea la hammam-ul din Zurich te costa 30 de euro, dar mai trebuie sa ai la tine si niste bani de sapun. E hamam mixt si nu-ti face nimeni masaj, trebuie sa te freci singura cu prosopul.
La Stambul, intrarea costa cam tot atat, dar sapunul e gartis, iar la intrare te ia in primire o mamasa care iti face masaj si-ti da jos toate pieile de pe tine.
Privind de la "Portile Orientului", cred ca asta e de fapt si diferenta dintre Occident si Orient...

PS. Poza e facuta la Sulina si prietena mea Dana a participat cu ea la concursul de timbre "Pentru o Elvetie deschisa".