Roma e un palimpsest

Articolul despre Roma il gasiti publicat la Vinuri povestite

Chiar bea Winston Churchill vin de Melnik ?

Cand am ales Melnik ca punct de destinatie al calatoriei noastre prin Bulgaria, nu stiam ca locul se leaga de numele lui Winston Churchill. Ma atragea ideaa unei calatorii de la nord la sud, prin Bulgaria, pana la granita cu Grecia, acolo unde se afla Melnik, dar si ineditul imbinarii unei excursii pe munte cu o degustare de vin. Melnik e cel mai mic oras al Bulgariei si unul dintre cele mai vechi locuri din regiune unde se face vin. Strugurele cultivat la Melnik, numit shiroka melninska, se pare ca provine din Siria si se cultiva aici inca de pe vreme a tracilor. In plus, pe internet citesti cu stupoare ca melninska loza era vinul preferat al lui Winston Churchill si ca acesta "cumpara anual doua butoaie din acest vin". Atata preciziune m-a dat gata. Trebuie sa marturisesc ca daca as fi citit asta inainte sa ajung acolo, m-as fi gandit de doua ori daca e oportun sa ne oprim la Melnik.

Spre marea mea dezamagire, Melnik e un loc foarte turistic, cu sute de autocare care se opresc cateva ore sa faca poze cu casele si resturile bazilicelor bizantine. Hotelul la care am nimerit, El Greco, a fost ea mai mare teapa turistica pe care am luat-o in ultimul timp. Desi pe site arata "erste classe", in realitate era inca in constructie, nu avea frigidere in camera si nici apa in piscina, curtea era un morman de pamant care urma sa fie amenajat. In prima dimineata, unii dintre noi s-au trezit in pocnete de robienete si s-au scaldat un fantana arteziana a tevei de alimentare cu apa a WC-ului. Printre toate astea un singur lucru deosebit. Hotelul era asezat intr-un loc izolat, inconjurat de salcami si plopi in floare, care degajau o mirasma divina, intr-o liniste de inceput de lume, punctata, dimineata, de ciripit de pasarele.

Una peste alta, Melnik ne-a invatat multe. In acea forfota turistica, ne-am asezat demoraliati la o terasa, am comandat-o pe celebra shiroka, asteptand sa fim serviti cu binecunoscuta teapa. Dar nu a fost asa. Vinul a fost bun, si am mancat cel mai delicios creier in unt si cei mai fantastici ciuska burek (ardei pane umpluti cu branza), din viata mea. Asa ca ne-am veselit si am stat la povesti pana seara tarziu. La plecare, spre marea noastra surpriza, proprietarul terasei ne-a facut cadou o sticla de vin, adaugand ca e foarte fericit ca ne-a placut (tin sa precizez ca in seara aia, terasa fusese tot timpul plina). Ne-am bucurat si l-am rugat sa o pastreze la el, pentru ca vom veni sa o bem a doua zi. ( oricum nu aveam frigider in camera). Dupa o vizita la manastirea Rozen si o incursiune prin muntii Pirin pe o caldura incredibila pentru luna mai, ne-am intors la terasa asa cum am promis. Cred ca aveam asa niste mutre elocvente incat patronul, fara sa ne intrebe nimic, ne-a pus pe masa o carafa de vin alb, rece si sprintar, cu lamaie, si ne-a explicat ca sat e bautura traditionala a zonei pe timp de vara. A trebuit sa calatoresc 600 de kilometri pana la Melnik ca sa inteleg de ce imi place in Bulgaria. Ai sansa sa intalnesti oameni adevarati chiar si in cel mai turistic si nasol loc din tara lor...

Articol publicat si pe Vinuri povestite.