Femei

I-a urmat un T-shirt cu femei
facut la cererea unui prieten, admirator infocat al formelor.
T-shirtul poate fi gasit la @lcor, Bucuresti, Romania.
Posesorul se plange ca simte privirea tuturor in ceafa...

Perioada albastra

Si cum spuneam, am inceput sa fac tricouri pentru prieteni...
T-shirtul inspirat dintr-o plimbare pe dealurile cu biserici sasesti fortificate din Ardeal,
se afla in posesia numitului Pere Noel
din Moulin Neuf, Bourgogne, France.

O carte, o cafea...

Zilele astea m-am regalat cu o carte foarte buna:
Adriana Babeti - Dandysmul. O Istorie - Polirom, 2004.
Lectura ei e ca o conversatie la cafea cu oameni inteligenti si "muchelefi la haine".
Capitolul despre plaiurile mioritice mi-a redeschis apetitul de literatura romana...

Salopeta supravietuitoare

Recunosc !
Primele 2 T-shirturi le-am pictat pentru mine.

Si o salopeta !
T-shirturile nu mai sunt azi sa depuna marturie.
Gaurite de atata purtat,

au fost transformate de mama in carpe ;

mama care n-a apreciat niciodata valoarea

si nu mi-a incurajat vocatia de artist.

Ce-i drept, nici eu n-am crezut c-o sa ajung asa celebra...

(Va urma)

Am inceput sa pictez in '94

Totul s-a petrecut repede si neasteptat:
Intr-o zi am primit cadou niste culori,
iar maica-mea a spalat bluzele albe
impreuna cu cele albastre si rosii.
Au rezultat T-shirturi cacaniu-bleuatre si roz-chilot,
asa cum ii placea sa zica profesorului meu de desen.
Am vrut sa fac lumea mai buna
si am inceput sa le pictez.

Dedicatie

Dedicatie de la maestru Cohen pentru Rucs si Alinax stapane peste Gargaland & Hydraland.

"An acquaintance told me
that the great sage
Nisargadatta Maharaj
once offered him a cigarette.
"Thank you, sir, but I don't smoke."
"Don't smoke ?" said the master,
"What's life for?"

Leonard Cohen - Book of longing

Povestea carnatului pe care l-am mancat

Niste buni prieteni ardeleni ma regaleaza in fiecare an cu porcarii: carnati, sangerete, toba si alte racituri mniam-mniam...
Carnatii pe care i-am primit anul asta au avut o poveste. Facuti chiar de ei intr-un garaj din Bucuresti, fusesera rezultatul actiunii de misionariat a bunicii care debarcase la Bucuresti cu intentia clara de a-si instrui nepotii in arta porcariilor, asa cum bunica ei o initiase pe ea cu multi ani in urma.
Aici trebuie specificat ca bunica in cauza e unguroaica, ca si venerabila bunica a bunicii, iar pentru a prezerva arta facerii carnatilor bunica bunicii notase totul intr-un catastif: Retea, scenariul facerii carnatului de casa !
Nepotii, ancorati in actualitatea revolutiei in direct, au hotarat sa filmeze totul. Asadar, de solstitiu, in garajul nepotului, 3 generatii au turnat muncind la facerea porcariilor un fel de Reservoir Dogs al carnatului !
Sper sa fac rost de film si sa-l pun pe blog, desi la anul, comercializarea carnatului de casa va fi usor ilegala, si in plus, voi avea nevoie si de un traducator de maghiara !

O cafea !

Mie una, ce-mi place la toata treaba asta cu UE e ca acum ma pot duce la Viena sa beau o cafea...

In tara lui Mura-n Gura

1ianuarie.
Prima pagina din caietul negru in care scriu alb. (Multumesc Liviu !).
Sunt mahmura de UE.
Oglinda din baie imi zice:
"In tara lui Mura-n Gura totul este pe masura
Cand te scoli de dimineata, nu la 7 ci la 10
Vine-o tava cu dulceata si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice ia-ma,
Si paharul zice bea-ma..."

Imaginea din oglinda imi face cu ochiul... Happy New Year !
Ceea ce va doresc si voua...