Vinurile de autor

Despre vinuri albe vinificate in baric, vinuri de autor si vulpea alba din Languedoc cititi la Vinuri povestite.

Expozitie de reclame interbelice

Pana pe 30 noiembrie, puteti vedea in Cafe Manuc din Hanul lui Manuc, expozitia "Reclame si caricaturi de vin Stirbey din revista Furnica".

Articol si reproduceri la Vinuri Povestite

Expoziie inedita de retete culinare

Expozitia "Retete sulinare si meniuri - o incercare de istorie gastronomica", e gazduita de Arhivele Nationale ale Romaniei pana la 16 septembrie.

Sunt expuse retete din carti de bucate din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, meniuri ale restaurantelor interbelice, meniuri festive si invitatii la dejunuri simandicoase, meniuri ale catorva vanatori si mese regale, dar si reclame la vin, bere, cafea si ciocolata, publicate in presa vremii. Desi majoritare sunt documentele din perioada interbelica, veti putea vedea si cateva din perioada comunista.


Mai multe poze gasiti in articolul publicat pe Vinuri povestite

Retsina

Despre prima intalnire cu vinurile Eladei cititi la Vinuri povestite

Muscat 1986

Am degustat acest pahar in lumina, gandind la Pastorel.



Nici in prisaca si gradina,

Si nici intr-un intreg granar

Nu e mirozna si lumina

Cat intr-un strop de Murfatlar

Bulgaria, din nou

Articol publicat la Vinuri povestite

Orase si vinuri elvetiene

In periplul meu prin Elvetia, cel mai tare m-a surprins constatarea ca elvetienii nu sunt bautori de bere asa cum mi-am imaginat, ci din contra, prefera in mod evident, vinul. Oricum berea pe care am baut-o la ei aduce mai mult a apa plata cu lamaie. Non-alcoolicii prefera Rivella, o bautura bizara pe baza de zer si caimac de lapte. Biiir !

La o prima vedere, elvetienii par foarte familiarizati cu vinul, de altfel aproape toata productia lor e distribuita in consumul intern, vinul elvetian fiind greu de gasit pe pietele straine.

Pe masura ce privesc inapoi si evenimentele se distanteaza de mine, realizez ca toate vinurile pe care le-am incercat aveau aceasta caracteristica, o eleganta care vine poate din exactitate, din corectitudine, din sentimentul lucrului bine facut.

Elvetia e o tara a timpului care te urmareste neincetat prin dangatul clopotelor din turn. E un sentiment foarte special sa traiesti intr-un loc in care timpul se anunta cu exactitate, infailibil, acelasi pentru toti, prin sunetul carillonului care te scoate din reverie si te cheama in prezent, care nu iti lasa nici o portita de evadare. Si mai e ceva. Oriunde am fost, la Sighisoara sau la Sibiu, la Maastrich, la Zurich sau la Aachen, poti sa te plimbi la intamplare prin oras, fara harta, pentru ca turnul catedralei iti indica tot timpul unde e centrul. Acest tip de oras in care simti timpul si intuiesti centrul cred ca influenteaza oamenii intr-un mod aparte.

Haiku

Ce este terroir-ul ? Vanturile care mangaie viile... Soarele care le lumineaza... Ploile care le potolesc setea... Pamantul care le da puterea sa se coaca... Spiritul naturii care formeaza personalitatea vinului, Si timpul care o slefuieste.

Roma e un palimpsest

Articolul despre Roma il gasiti publicat la Vinuri povestite

Chiar bea Winston Churchill vin de Melnik ?

Cand am ales Melnik ca punct de destinatie al calatoriei noastre prin Bulgaria, nu stiam ca locul se leaga de numele lui Winston Churchill. Ma atragea ideaa unei calatorii de la nord la sud, prin Bulgaria, pana la granita cu Grecia, acolo unde se afla Melnik, dar si ineditul imbinarii unei excursii pe munte cu o degustare de vin. Melnik e cel mai mic oras al Bulgariei si unul dintre cele mai vechi locuri din regiune unde se face vin. Strugurele cultivat la Melnik, numit shiroka melninska, se pare ca provine din Siria si se cultiva aici inca de pe vreme a tracilor. In plus, pe internet citesti cu stupoare ca melninska loza era vinul preferat al lui Winston Churchill si ca acesta "cumpara anual doua butoaie din acest vin". Atata preciziune m-a dat gata. Trebuie sa marturisesc ca daca as fi citit asta inainte sa ajung acolo, m-as fi gandit de doua ori daca e oportun sa ne oprim la Melnik.

Spre marea mea dezamagire, Melnik e un loc foarte turistic, cu sute de autocare care se opresc cateva ore sa faca poze cu casele si resturile bazilicelor bizantine. Hotelul la care am nimerit, El Greco, a fost ea mai mare teapa turistica pe care am luat-o in ultimul timp. Desi pe site arata "erste classe", in realitate era inca in constructie, nu avea frigidere in camera si nici apa in piscina, curtea era un morman de pamant care urma sa fie amenajat. In prima dimineata, unii dintre noi s-au trezit in pocnete de robienete si s-au scaldat un fantana arteziana a tevei de alimentare cu apa a WC-ului. Printre toate astea un singur lucru deosebit. Hotelul era asezat intr-un loc izolat, inconjurat de salcami si plopi in floare, care degajau o mirasma divina, intr-o liniste de inceput de lume, punctata, dimineata, de ciripit de pasarele.

Una peste alta, Melnik ne-a invatat multe. In acea forfota turistica, ne-am asezat demoraliati la o terasa, am comandat-o pe celebra shiroka, asteptand sa fim serviti cu binecunoscuta teapa. Dar nu a fost asa. Vinul a fost bun, si am mancat cel mai delicios creier in unt si cei mai fantastici ciuska burek (ardei pane umpluti cu branza), din viata mea. Asa ca ne-am veselit si am stat la povesti pana seara tarziu. La plecare, spre marea noastra surpriza, proprietarul terasei ne-a facut cadou o sticla de vin, adaugand ca e foarte fericit ca ne-a placut (tin sa precizez ca in seara aia, terasa fusese tot timpul plina). Ne-am bucurat si l-am rugat sa o pastreze la el, pentru ca vom veni sa o bem a doua zi. ( oricum nu aveam frigider in camera). Dupa o vizita la manastirea Rozen si o incursiune prin muntii Pirin pe o caldura incredibila pentru luna mai, ne-am intors la terasa asa cum am promis. Cred ca aveam asa niste mutre elocvente incat patronul, fara sa ne intrebe nimic, ne-a pus pe masa o carafa de vin alb, rece si sprintar, cu lamaie, si ne-a explicat ca sat e bautura traditionala a zonei pe timp de vara. A trebuit sa calatoresc 600 de kilometri pana la Melnik ca sa inteleg de ce imi place in Bulgaria. Ai sansa sa intalnesti oameni adevarati chiar si in cel mai turistic si nasol loc din tara lor...

Articol publicat si pe Vinuri povestite.