Sa ne intoarcem in trecut, va fi un progres

Se face un an de cand am blog si apreciez din ce in ce mai tare lumile virtuale, dar zilele trecute mi-a scris Irina - prietena mea de la Amsterdam – o felicitare de Craciun cu magii pe ea, in care imi ura multa minte, si multe cele ce se ureaza de Craciun. Si brusc am cazut in melancolie si am lacramat.
Ce frumos sa mai primesti scrisori, mi-am zis ! Ce romantic ! Desi, m-am gandit eu, poate ca la posta la Amsterdam nu e jihad si ev mediu ca la noi, si ii sporeste omului cheful sa mai posteze o ilustrata…
Mda, imi plac foarte tare scrisorile scrise de mana cu tus subtire pe o hartie frumoasa, si uneori ma imaginez scriind epistole parfumate, pe hartie intens colorata, sau brusc ma vad micuta chinezoaica intr-un chimono rosu, caligrafiind paravane de hartie…
Sa fiu oare romantica si conservatoare, asa cum mi-a spus candva o fosta sefa ?

Everybody loves tites

Intr-o dimineata, Dragonul si Omul-de-Zapada, Pantoful-Caracatitza si Pantoful-Palarie, Putzica, Rechinutzul si Broasca Testoasa s-au intalnit pe strada cu o pereche de tzatze. Dupa ce li s-a dat binete si au fost mirosite cum se cuvine, tzatzele au intrat in istorie si au fost imortalizate pe un T-shirt.
Dragonul, Omul-de-Zapada, Putzica, Rechinutzul si Broasca Testoasa au tinut un colocviu ad-hoc pe tema: "Se compune o femeie din tzatze, pantofi si palarie ?". Dezbaterile s-au incheiat fara rezultat. Participantii tin sa multumeasca departamentului de BTL al unei agentii de publicitate la care lucratam si eu candva, si in special lui Cosmin aka Buscapeta.

PS. Tricoul a fost facut cu sabloane.

Doar strainii privesc in sus

Imi place sa ma plimb pe strada fara scop si sa ma uit la oameni si la case.

Saptamana trecuta era o zi cu soare, eram libera si ma plimbam pe strada Brezoianu contempland cu acuitatea cuiva scapat din beciul cu neon al biroului fatadele interbelice care stau sa se prabuseasca in strada. Ma minunam privind aparatele de aer conditionat care ies printre picioarele triste ale cariatidelor. Stateam si ma uitam si la un moment dat am observat ca trecatorii ma fixeaza cu o privire stranie. Era ambuteiaj pe Brezoianu si cateva masini m-au claxonat. Niste baieti au dat chiar geamul jos si mi-au zis: "Hello. How are you ?".

La intersectia Calea Victoriei cu Regina Elisabeta, un tip intre 30 si 40 de ani a intrebat o doamna din fata mea care statea la stop : "Nu va suparati, unde este Calea Victoriei ?". Sper ca era doar un barbat iesit la agatat...

Lisboa, mi amor

Drumul spre Lisabona trece prin Barcelona. Asta pentru ca, daca nu esti fan Blue Air, nu-s decat zboruri cu escala. Drumul spre aeroport incepe intr-un taxi.
- Unde mergeti, domnisoara ?
- La Barcelona.
- Ah, zice soferul, si matusa si unchiul meu, vara mea primara si sotul ei sunt la munca in Spania. Anul trecut si-au luat si copiii si i-au dat la scoala acolo. Ca sa plece s-au dus pana la ambasador sa le dea viza. Vara-mea a vorbit chiar cu el si l-a asigurat ca se intoarce, ca doar isi lasa copiii in Romania. Dupa ei, s-a dus si varul meu de-al doilea. Acum s-a intors si-si construieste casa...

Taromul are cea mai buna mancare dintre toate companiile aeriene cu care am zburat. Pacat ca nu mai zboara decat spre vreo 7 orase din Europa. La Barcelona, bagajele miroseau a muraturi. Am banuit ca se sparsesera borcanele cu gogosari ale sotiei varului de-al doilea al taximetristului.

Barcelona e un oras scump si farmecul lui e arogant. Lisabona e pe alocuri o Sighisoara cu palmieri, e melancolica si decrepita si-i intri greu in voie. Ca si Venetia, e din categoria oraselor care fie iti plac la nebunie, fie iti displac la modul absolut.
Mie mi-a placut. Asta si pentru ca am putut sa ma holbez la cei mai frumosi barbati din Europa. In Lisabona spectacolul strazii e deosebit de variat, cele mai reusite amestecuri de rase din Portugalia, Angola, Mozambic sau Cabo Verde iti trec prin fata ochilor.
In Lisabona, barbatii iti zambesc.
Intr-o patiserie din Belem, un chelnar aratos, brunet si cu ochi albastrii, o sa-ti spuna cu un zambet inefabil "You call me?" Apoi o sa-i spui ca esti romanca si el o sa te intrebe cum se zice in romana "Esti foarte interesanta".
Un mulatru dragut, inalt si cu parul cret, receptioner la hotel, o sa se ofere sa-ti serveasca drept ghid pentru o plimbare prin favelas.
Controlorul din tren o sa-ti zambeasca in timp ce-ti cere biletul.
Un barman frumos de pica o sa-ti spuna ca poti sa-i dai banii pe coktailuri si mai tarziu, desi strada e plina de lume cu pahare in mana si tu poti sa dispari oricand.
Un portughez intre doua varste, inca sexy si vioi, o sa se scoale de la masa lui si o sa se ofere sa-ti mute umbrela de soare ca sa mananci la umbra.
A fost o saptamana de window shopping sexual. Am suspinat la intoarcerea acasa...

Comentarii la legenda Mesterului Manole

In lipsa unor ocupatii mai nobile, m-am apucat sa-mi renovez baia, prilej cu care am filozofat indelung asupra originilor baladei Mesterul Manole.
In realitate, Mesterul Manole era la fel de enervant ca si meseriasul care imi lucreaza mie baia si banuiesc ca l-a facut pe Negru-Voda sa turbeze de furie.
Imi imaginez cum Mesterul Manole si ucenicii au spart peretii de nu stiu cate ori si au umplut totul de moloz, au lasat o mizerie de nedescris desi au promis ca fac curat, au uitat sa vina zile la rand la ora stabilita si in plus nu s-au multumit cu berea oferita si au baut si vinul pe care l-au gasit in frigider. Iar la sfarsit, cand Negru-Voda a vazut si cati bani vor si ca i-au mancat si ardeii usturati din borcan, s-a enervat si le-a taiat capul. Sau le-o fi dat branci de pe 'coperis ?
Ceea ce sunt tentata sa fac si eu ca stau la 7...

E vara si livezile rodesc

Nu cred in egalitatea femeilor cu barbatii.
Nu cred nici macar in compatibilitatea femeilor cu barbatii.
Gresim foarte tare cand ne lasam manipulati de ideea cu matricea si patricea, femeia si barbatul doua jumatati ale unui mar.
Cred ca sunt mai degraba un mar si-o para care nu se pot intalni decat efemer intr-o livada...

Afrodita

Tricoul asta e in primul rand un omagiu adus lui Alinax si puterii ei de a face sa rasara soarele si luna, asa cum se vede in poza.

Viziunea a fost inspirata de acest pasaj din Justine de Lawrence Durrell:

"Celelalte sentimente, mila, tandrete, se afla doar la periferie si apartin fabricatiilor societatii si obisnuintei. Dar ea, Afrodita e austera si nemiloasa, e pagana. Nu ne consuma creierul sau instinctele - ci insesi oasele."

Asa ca ar trebui sa renuntam la tricourile cu inimioare, iepurasi si alte chestii dragute stil Valentine Day si sa fim invatati de mici ca Afrodita nu e nici funny, nici cool. Ca sa scapi din ghearele ei, trebuie sa faci parte din secta Poznasilor...

Maieul de ziua a saptea

Plagiatul

Cel mai tare indragesc "Plagiatul", camasa pe am pictat-o pentru mine anul trecut. S-a nascut cu greu si are o poveste lunga...

Totul a inceput pe vremea cand lucram intr-o uzina de inramat tablouri, printre primele de pe piata de la noi, intr-o perioada in care toata lumea inrama reproduceri cumparate din shopurile marilor muzee europene pe unde fusesera in vizita. Era o euforie a reproducerilor si eram uimita sa constat succesul reproducerilor dupa Klimt - urmat de indeaproape de Van Gogh.

Cu passepartout alb, bej, galben, visiniu sau chiar violet, multime de "Saruturi" se revarsau pe usile atelierului de inramari.

Cand am ajuns la Viena, m-am dus si eu sa-l vad pe maestrul Klimt la muzeu, sa ma holbez si eu la atat de celebrul sarut. Tablourile cu foita de aur, erau toate acoperite cu sticla si un paznic vigilent te obliga sa le privesti de la mai mult de o jumatate de metru. Am fost dezamagita !

Dar deodata, intr-un colt am vazut un tablou cu o femeie care purta o rochie superba. Fascinata, i-am smuls rochia si mi-am croit din ea o camasa. O chema Emilie Floege si era muza lui Klimt. La putin timp dupa ce am terminat camasa am aflat ca era creatoare de moda...

Beatrix

Intr-o noapte de insomnie, (mi se intampla din ce in ce mai des) un vierme mic a iesit din saltea. Zicea ca-l cheama Beatrix. Am stat de vorba despre una, despre alta, pana cand am adormit urmarindu-l cum se volatiliza in lumina diminetii.

Printre altele, mi-a spus cam asa: "O sticla de vin odata destupata, trebuie bauta pana la capat."

De atunci, m-am vindecat de insomnie...

Tricoul se afla in stapanirea Irinei, la Amsterdam, capitala lui Beatrix.

Remediu

La recomandarea prietenei mele Dana de la Berlin : "Viata e un caravanserai cu doua usi. Pe una am intrat, pe alta am iesit" de Emine Sengi Ozdamar.
A se citi cand zaci racit in pat si altcineva se sacrifica si-ti lectureaza...

Ciorba Ciobanului

Din ultima calatorie la Stambul m-am intors cu o revelatie care nu-mi da pace: cioban e cuvant turcesc !
Daca romana a adoptat un cuvant turcesc pentru o indeletnicire despre care se spune ca e milenara (etc., etc.), si pentru care exista deja un alt cuvant, latin, ma intreb daca nu cumva istoria e alta, iar Stefan cel foarte mare n-o fi stat mai mult prin manastiri dedandu-se la perversiuni.
Desi, cand ma uit la vecinii de prin Peninsula care au stat ceva mai mult sub turci, parca optez pentru perversiuni...

Hommage a Grohmann

Pe vremea cand eram pasionata de pictura lui Kandinski si de viata lui Klee, am creat tricoul numit "Hommage a Grohmann" pentru un drag si vechi prieten histrionic - ca si mine- O. Borce.

Intre cercei si pantofi

Exista o legatura subliminala intre cercei si pantofi ?
De fiecare data cand ma gandesc la asta, imi vine in minte expresia din copilarie "unde iti stau picioarele iti va sta si capul..."

Femei

I-a urmat un T-shirt cu femei
facut la cererea unui prieten, admirator infocat al formelor.
T-shirtul poate fi gasit la @lcor, Bucuresti, Romania.
Posesorul se plange ca simte privirea tuturor in ceafa...

Perioada albastra

Si cum spuneam, am inceput sa fac tricouri pentru prieteni...
T-shirtul inspirat dintr-o plimbare pe dealurile cu biserici sasesti fortificate din Ardeal,
se afla in posesia numitului Pere Noel
din Moulin Neuf, Bourgogne, France.

O carte, o cafea...

Zilele astea m-am regalat cu o carte foarte buna:
Adriana Babeti - Dandysmul. O Istorie - Polirom, 2004.
Lectura ei e ca o conversatie la cafea cu oameni inteligenti si "muchelefi la haine".
Capitolul despre plaiurile mioritice mi-a redeschis apetitul de literatura romana...

Salopeta supravietuitoare

Recunosc !
Primele 2 T-shirturi le-am pictat pentru mine.

Si o salopeta !
T-shirturile nu mai sunt azi sa depuna marturie.
Gaurite de atata purtat,

au fost transformate de mama in carpe ;

mama care n-a apreciat niciodata valoarea

si nu mi-a incurajat vocatia de artist.

Ce-i drept, nici eu n-am crezut c-o sa ajung asa celebra...

(Va urma)

Am inceput sa pictez in '94

Totul s-a petrecut repede si neasteptat:
Intr-o zi am primit cadou niste culori,
iar maica-mea a spalat bluzele albe
impreuna cu cele albastre si rosii.
Au rezultat T-shirturi cacaniu-bleuatre si roz-chilot,
asa cum ii placea sa zica profesorului meu de desen.
Am vrut sa fac lumea mai buna
si am inceput sa le pictez.

Dedicatie

Dedicatie de la maestru Cohen pentru Rucs si Alinax stapane peste Gargaland & Hydraland.

"An acquaintance told me
that the great sage
Nisargadatta Maharaj
once offered him a cigarette.
"Thank you, sir, but I don't smoke."
"Don't smoke ?" said the master,
"What's life for?"

Leonard Cohen - Book of longing

Povestea carnatului pe care l-am mancat

Niste buni prieteni ardeleni ma regaleaza in fiecare an cu porcarii: carnati, sangerete, toba si alte racituri mniam-mniam...
Carnatii pe care i-am primit anul asta au avut o poveste. Facuti chiar de ei intr-un garaj din Bucuresti, fusesera rezultatul actiunii de misionariat a bunicii care debarcase la Bucuresti cu intentia clara de a-si instrui nepotii in arta porcariilor, asa cum bunica ei o initiase pe ea cu multi ani in urma.
Aici trebuie specificat ca bunica in cauza e unguroaica, ca si venerabila bunica a bunicii, iar pentru a prezerva arta facerii carnatilor bunica bunicii notase totul intr-un catastif: Retea, scenariul facerii carnatului de casa !
Nepotii, ancorati in actualitatea revolutiei in direct, au hotarat sa filmeze totul. Asadar, de solstitiu, in garajul nepotului, 3 generatii au turnat muncind la facerea porcariilor un fel de Reservoir Dogs al carnatului !
Sper sa fac rost de film si sa-l pun pe blog, desi la anul, comercializarea carnatului de casa va fi usor ilegala, si in plus, voi avea nevoie si de un traducator de maghiara !

O cafea !

Mie una, ce-mi place la toata treaba asta cu UE e ca acum ma pot duce la Viena sa beau o cafea...

In tara lui Mura-n Gura

1ianuarie.
Prima pagina din caietul negru in care scriu alb. (Multumesc Liviu !).
Sunt mahmura de UE.
Oglinda din baie imi zice:
"In tara lui Mura-n Gura totul este pe masura
Cand te scoli de dimineata, nu la 7 ci la 10
Vine-o tava cu dulceata si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice ia-ma,
Si paharul zice bea-ma..."

Imaginea din oglinda imi face cu ochiul... Happy New Year !
Ceea ce va doresc si voua...