Delta, marea, farul si eu

in far

cum se varsa dunarea in mare

marea

A fost sau n-a fost crima sau medicina romaneasca

Saptamana trecuta, un prieten mi-a povestit povestea celor 2 iepuri albi ai sai. Ii chema Alex si Alice. Erau amandoi masculi, stateau intr-o cusca si pareau sa se inteleaga foarte bine. Unul era mai activ si mai energic, iar celalalt era mai melancolic si mai domol. Prietenul meu imi povestea ca ii banuia de tendinte homo.
Intr-o zi, Alex l-a muscat pe Alice de crupa si i-a facut o rana foarte urata. Au sunat la veterinar.
Cum in Romania, veterinarul nu vine acasa, i s-a spus ca nu e grav, sa vina cu iepurele la cabinet, iar daca nu poate, sa-l dea cu o alifie. Cand s-a intors victorios cu alifia, iepurele zacea intr-o balta de sange. L-a pus in masina si s-a dus la cabinet, dar iepurele a murit pe drum. Veterinarul l-a examinat si i-a spus: "Stiti, avea niste viermi foarte urati si cred ca l-a rugat pe celalalt iepure sa-l muste de fund ca sa-l scape."

Ce imi place in Bulgaria si nu am in Romania

De la Bucuresti, Bulgaria pare un no man’s land. Strabatuta cu masina, capata contur. Ca si in cazul Turciei, surprizele au fost pe masura prejudecatilor. Dar ca sa te intalnesti cu surprizele iti trebuie rabdare si disponibilitate. Dupa mai multe incursiuni prin Bulgaria, iata o lista cu surprize:
Promenada - Toate orasele bulgaresti prin care am fost , au o strada mare, pietonala, cu magazine si terase special facuta pentru loisir. Noi n-avem.
Strada - Soselele bulgaresti nu trec prin sate, sau mai bine spus, satul bulgaresc nu s-a asezat in sosea. Numai romanii si-au dorit sa stea in buricul targului, numai la noi soseaua e plina de oameni, de animale, de utilaje, de gratare si de gunoi. Cand te intorci din Bulgaria, satul romanesc iti da senzatia de India.
Casele - Rar vezi la bulgari constructii megalitice postcomuniste. Mai saraci decat noi, bulgarii si-au pastrat mai bine patrimoniu si n-au daramat fara discernamant. Un exemplu e Ruse. Una din marile mele mirari e prin ce miracol, peste garla de Giurgiu, exista un oras atat de frumos ca Ruse…
Rachia/Grappa – De la cel mai select restaurant, pana la cea mai mizera terasa se serveste rachie, tescovina care a cam disparut de pe la noi. La ei e un obicei viu, practicat pe scara larga, iar la supermarket se gasesc vreo 20 de feluri de rachie.

Muskatova, mon amour !
Oamenii – cu asta incepe totul. In ciuda mostenirii comuniste comune, ceea ce admir la vecinii nostri bulgari, e firescul cu care isi traiesc saracia si bogatia. Bulgarii sunt saraci, dar autentici.

Din urma...

Sunt sudista.

Fara soare nu pot sa gandesc, nu pot sa scriu, nu pot sa pictez.

Cum vine vremea insorita, ies cu acuarelele in curte...

Prima creatie de anul asta e in proiect, dar am descoperit o lucrare mai veche:

"Marrakesh", o cetate insorita, "intr-o slava statatoare, la mijloc de Rau si Bun."

De prin 2003 se gaseste la Octav, un cadou la intoarcerea din Canada, "prin aer ud tot mai la sud."

Venetia e un poem

Pe chei la Smirna

Ma urmarea deja-vu-ul, presentimente nelamurite se agitau in strafundul meu fara nici o explicatie logica. Mi-a placut foarte tare Izmirul, dar in acelasi timp o tristete stranie m-a urmarit tot timpul. La fel ca si pe Samos, aveam sentimentul ciudat ca ma mai intalnisem o data cu marea aia, desi era prima data cand vedeam Egeea.

De ziua mea, am primit in dar o noua identitate. Una din matusile octogenare in trecere prin Romania, mi-a povestit ca strabunica mea, era grecoaica din Smirna. Am suras cu nostalgie la gandul incredibil ca stra-strabunicii mei au privt marea de pe cheiul Smirnei, la fel ca mine...

Ziua 3 - Bulgaria nostalgiilor comuniste

Durankulac
Un camping suprarealist din anii '70, in care se poate sta cu cortul pentru 5 leve pe noapte
O liniste ca odinioara in Vama
Pitoresc decrepit
Mancare buna si rachiu de gutuie...

Cum mi-am petrecut vacanta de vara

Ziua 1 - 2 Mai

In amintirea studentiei, am decis sa dorm o noapte pe plaja la 2 Mai sub umbrarul profei mele de condus auto -Barbara. M-am trezit dimineata cu glasul marii in urechi si cu 2 caini facuti covrig unul la cap si altul la picioare. Rapanele sunt la fel de bune, oamenii s-au schimbat...

Ziua 2 - Midena ferma " Dalboka"
Litoralul bulgaresc, Kaliakra

Se mananca bine, se vorbeste romaneste, se poate plati in lei.

First we take Berlin

Cand prietena mea Dana m-a invitat la Berlin, nu mi-am inchipuit ca orasul avea sa ma bantuie ca o trauma si ca urma sa ma intorc in asa de scurt timp ca sa-l strabat si a doua oara.

Nu eram interesata de Berlin. Pe langa dorinta de a-mi vedea prietena, aveam o singura curiozitate. Sa inteleg de ce din toate orasele frumoase ale Europei Centrale, Caragiale a ales sa-si petreaca ultimii ani la Berlin. De ce sa vrei sa mori la Berlin ? De ce nu la Praga, la Budapesta sau la Viena ?

Cred ca la 1912, cand murea Caragiale, Berlinul era cel mai frumos oras al Europei Centrale - Postdamul ramas nebombardat o marturiseste.

Ca nici un alt loc, Berlinul m-a fascinat prin diversitatea, dar mai ales prin normalitatea si naturaletea locuitorilor sai. Nu e un muzeu in aer liber, un oras turistic si mort, ca Viena sau Parisul in care intalnesti hoarde de turisti manati de ghizi cu umbrelute. Istoria bantuie inca proaspata pe strazi, iar fatadele cladirilor respira inca voluptatea gloriei. Fara sa-ti dai seama, te gandesti la raportul tau cu el. Berlinul mi-a revelat faptul ca orice as face si oriunde ma voi duce, sunt un personaj din Europa Centrala. Asadar ma reintorc...

Shall I add a Cheshire cat tail to my Dino ?

M-am apucat de pictat intr-o dimineata luminoasa. Initial, voiam sa fac ceva abstract...

Mi-am pregatit culorile, le-am amestecat si din cateva tuse, de undeva din spatele texturii imaculate a iesit Dino. M-a rugat sa desenez pentru el luna, rotunda ca o portocala si zemoasa ca o piersica. Acum nu mai am incotro, ii fac toate capriciile !