In Belgia, la Antwerpen

Belgia mi s-a parut intotdeauna un taram fantomatic, un construct bantuit de fascinatii identitare. In ciuda acestui lucru, are orase cochete si oameni care indragesc cainii si bebelusii. In orice local belgian, poti sa-ti savurezi berea cu cainele alaturi sau sa-ti iei micul dejun si sa-ti alaptezi copiii. Dintre toate micile bijuterii ale Belgiei, indragesc Antwerpen-ul. Mi se pare unul dintre cele mai stilate orase pe care le-am vizitat. Un oras bogat fara aroganta si viu fara exces. Un oras burghez. Elegantei cladirilor i se alatura cea a locuitorilor sai. Desi din punct de vedere etnic, se pare ca e cel mai amestecat oras din Europa, nu isi pierde personalitatea proprie gratie unui plan urbanistic coerent. Il prefer Brugge-lui, orasul de turta dulce cu aer fantomatic si depresiv, si il gasesc mult mai inchegat mai real decat Bruxelles-ul. . Fiecare vizita incepe cu uimirea si bucuria reintalnirii cu Atwerpen Centraal - gara orasului- o bijuterie arhitectonica si se prelungeste in contemplarea schitei lui Van Eyck "Sfanta Barbara" si a Madonei lui Jean Fouquet, doua lucrari medievale de o nelinistitoare gratie. Probabil ca Antwerpen se apropie cel mai mult de visul meu despre ce inseamna un oras: confort, eleganta, cladiri ingrijite si restaurate, carciumi primitoare. Ador plimbarile lungi pe strazile cu cladiri art-deco din cartierul Berchem, melcii cu stafide si berea Corsendonk.