Thursday, April 12, 2007

Plagiatul


Cel mai tare indragesc "Plagiatul", camasa pe am pictat-o pentru mine anul trecut. S-a nascut cu greu si are o poveste lunga...
Totul a inceput pe vremea cand lucram intr-o uzina de inramat tablouri, printre primele de pe piata de la noi, intr-o perioada in care toata lumea inrama reproduceri cumparate din shopurile marilor muzee europene pe unde fusesera in vizita. Era o euforie a reproducerilor si eram uimita sa constat succesul reproducerilor dupa Klimt - urmat de indeaproape de Van Gogh.
Cu passepartout alb, bej, galben, visiniu sau chiar violet, multime de "Saruturi" se revarsau pe usile atelierului de inramari.
Cand am ajuns la Viena, m-am dus si eu sa-l vad pe maestrul Klimt la muzeu, sa ma holbez si eu la atat de celebrul sarut. Tablourile cu foita de aur, erau toate acoperite cu sticla si un paznic vigilent te obliga sa le privesti de la mai mult de o jumatate de metru. Am fost dezamagita !
Dar deodata, intr-un colt am vazut un tablou cu o femeie care purta o rochie superba. Fascinata, i-am smuls rochia si mi-am croit din ea o camasa. O chema Emilie Floege si era muza lui Klimt. La putin timp dupa ce am terminat camasa am aflat ca era creatoare de moda...

Friday, March 23, 2007

Beatrix


Intr-o noapte de insomnie, (mi se intampla din ce in ce mai des) un vierme mic a iesit din saltea. Zicea ca-l cheama Beatrix. Am stat de vorba despre una, despre alta, pana cand am adormit urmarindu-l cum se volatiliza in lumina diminetii.
Printre altele, mi-a spus cam asa: "O sticla de vin odata destupata, trebuie bauta pana la capat."
De atunci, m-am vindecat de insomnie...
Tricoul se afla in stapanirea Irinei, la Amsterdam, capitala lui Beatrix.

Friday, March 16, 2007

Remediu

La recomandarea prietenei mele Dana de la Berlin : "Viata e un caravanserai cu doua usi. Pe una am intrat, pe alta am iesit" de Emine Sengi Ozdamar.
A se citi cand zaci racit in pat si altcineva se sacrifica si-ti lectureaza...

Wednesday, March 7, 2007

Ciorba Ciobanului

Din ultima calatorie la Stambul m-am intors cu o revelatie care nu-mi da pace: cioban e cuvant turcesc !
Daca romana a adoptat un cuvant turcesc pentru o indeletnicire despre care se spune ca e milenara (etc., etc.), si pentru care exista deja un alt cuvant, latin, ma intreb daca nu cumva istoria e alta, iar Stefan cel foarte mare n-o fi stat mai mult prin manastiri dedandu-se la perversiuni.
Desi, cand ma uit la vecinii de prin Peninsula care au stat ceva mai mult sub turci, parca optez pentru perversiuni...

Monday, March 5, 2007

Hommage a Grohmann


Pe vremea cand eram pasionata de pictura lui Kandinski si de viata lui Klee, am creat tricoul numit "Hommage a Grohmann" pentru un drag si vechi prieten histrionic - ca si mine- O. Borce.

Monday, February 26, 2007

Intre cercei si pantofi

Exista o legatura subliminala intre cercei si pantofi ?
De fiecare data cand ma gandesc la asta, imi vine in minte expresia din copilarie "unde iti stau picioarele iti va sta si capul..."

Thursday, January 25, 2007

Femei

I-a urmat un T-shirt cu femei
facut la cererea unui prieten, admirator infocat al formelor.
T-shirtul poate fi gasit la @lcor, Bucuresti, Romania.
Posesorul se plange ca simte privirea tuturor in ceafa...





Perioada albastra




















Si cum spuneam, am inceput sa fac tricouri pentru prieteni...
T-shirtul inspirat dintr-o plimbare pe dealurile cu biserici sasesti fortificate din Ardeal,
se afla in posesia numitului Pere Noel
din Moulin Neuf, Bourgogne, France.




Thursday, January 18, 2007

O carte, o cafea...

Zilele astea m-am regalat cu o carte foarte buna:
Adriana Babeti - Dandysmul. O Istorie - Polirom, 2004.
Lectura ei e ca o conversatie la cafea cu oameni inteligenti si "muchelefi la haine".
Capitolul despre plaiurile mioritice mi-a redeschis apetitul de literatura romana...

Monday, January 15, 2007

Salopeta supravietuitoare


Recunosc !
Primele 2 T-shirturi le-am pictat pentru mine.
Si o salopeta !
T-shirturile nu mai sunt azi sa depuna marturie.
Gaurite de atata purtat,
au fost transformate de mama in carpe ;
mama care n-a apreciat niciodata valoarea
si nu mi-a incurajat vocatia de artist.
Ce-i drept, nici eu n-am crezut c-o sa ajung asa celebra...
(Va urma)