Lisboa, mi amor

Drumul spre Lisabona trece prin Barcelona. Asta pentru ca, daca nu esti fan Blue Air, nu-s decat zboruri cu escala. Drumul spre aeroport incepe intr-un taxi.
- Unde mergeti, domnisoara ?
- La Barcelona.
- Ah, zice soferul, si matusa si unchiul meu, vara mea primara si sotul ei sunt la munca in Spania. Anul trecut si-au luat si copiii si i-au dat la scoala acolo. Ca sa plece s-au dus pana la ambasador sa le dea viza. Vara-mea a vorbit chiar cu el si l-a asigurat ca se intoarce, ca doar isi lasa copiii in Romania. Dupa ei, s-a dus si varul meu de-al doilea. Acum s-a intors si-si construieste casa...

Taromul are cea mai buna mancare dintre toate companiile aeriene cu care am zburat. Pacat ca nu mai zboara decat spre vreo 7 orase din Europa. La Barcelona, bagajele miroseau a muraturi. Am banuit ca se sparsesera borcanele cu gogosari ale sotiei varului de-al doilea al taximetristului.

Barcelona e un oras scump si farmecul lui e arogant. Lisabona e pe alocuri o Sighisoara cu palmieri, e melancolica si decrepita si-i intri greu in voie. Ca si Venetia, e din categoria oraselor care fie iti plac la nebunie, fie iti displac la modul absolut.
Mie mi-a placut. Asta si pentru ca am putut sa ma holbez la cei mai frumosi barbati din Europa. In Lisabona spectacolul strazii e deosebit de variat, cele mai reusite amestecuri de rase din Portugalia, Angola, Mozambic sau Cabo Verde iti trec prin fata ochilor.
In Lisabona, barbatii iti zambesc.
Intr-o patiserie din Belem, un chelnar aratos, brunet si cu ochi albastrii, o sa-ti spuna cu un zambet inefabil "You call me?" Apoi o sa-i spui ca esti romanca si el o sa te intrebe cum se zice in romana "Esti foarte interesanta".
Un mulatru dragut, inalt si cu parul cret, receptioner la hotel, o sa se ofere sa-ti serveasca drept ghid pentru o plimbare prin favelas.
Controlorul din tren o sa-ti zambeasca in timp ce-ti cere biletul.
Un barman frumos de pica o sa-ti spuna ca poti sa-i dai banii pe coktailuri si mai tarziu, desi strada e plina de lume cu pahare in mana si tu poti sa dispari oricand.
Un portughez intre doua varste, inca sexy si vioi, o sa se scoale de la masa lui si o sa se ofere sa-ti mute umbrela de soare ca sa mananci la umbra.
A fost o saptamana de window shopping sexual. Am suspinat la intoarcerea acasa...

Comentarii la legenda Mesterului Manole

In lipsa unor ocupatii mai nobile, m-am apucat sa-mi renovez baia, prilej cu care am filozofat indelung asupra originilor baladei Mesterul Manole.
In realitate, Mesterul Manole era la fel de enervant ca si meseriasul care imi lucreaza mie baia si banuiesc ca l-a facut pe Negru-Voda sa turbeze de furie.
Imi imaginez cum Mesterul Manole si ucenicii au spart peretii de nu stiu cate ori si au umplut totul de moloz, au lasat o mizerie de nedescris desi au promis ca fac curat, au uitat sa vina zile la rand la ora stabilita si in plus nu s-au multumit cu berea oferita si au baut si vinul pe care l-au gasit in frigider. Iar la sfarsit, cand Negru-Voda a vazut si cati bani vor si ca i-au mancat si ardeii usturati din borcan, s-a enervat si le-a taiat capul. Sau le-o fi dat branci de pe 'coperis ?
Ceea ce sunt tentata sa fac si eu ca stau la 7...

E vara si livezile rodesc

Nu cred in egalitatea femeilor cu barbatii.
Nu cred nici macar in compatibilitatea femeilor cu barbatii.
Gresim foarte tare cand ne lasam manipulati de ideea cu matricea si patricea, femeia si barbatul doua jumatati ale unui mar.
Cred ca sunt mai degraba un mar si-o para care nu se pot intalni decat efemer intr-o livada...

Afrodita

Tricoul asta e in primul rand un omagiu adus lui Alinax si puterii ei de a face sa rasara soarele si luna, asa cum se vede in poza.

Viziunea a fost inspirata de acest pasaj din Justine de Lawrence Durrell:

"Celelalte sentimente, mila, tandrete, se afla doar la periferie si apartin fabricatiilor societatii si obisnuintei. Dar ea, Afrodita e austera si nemiloasa, e pagana. Nu ne consuma creierul sau instinctele - ci insesi oasele."

Asa ca ar trebui sa renuntam la tricourile cu inimioare, iepurasi si alte chestii dragute stil Valentine Day si sa fim invatati de mici ca Afrodita nu e nici funny, nici cool. Ca sa scapi din ghearele ei, trebuie sa faci parte din secta Poznasilor...

Maieul de ziua a saptea

Plagiatul

Cel mai tare indragesc "Plagiatul", camasa pe am pictat-o pentru mine anul trecut. S-a nascut cu greu si are o poveste lunga...

Totul a inceput pe vremea cand lucram intr-o uzina de inramat tablouri, printre primele de pe piata de la noi, intr-o perioada in care toata lumea inrama reproduceri cumparate din shopurile marilor muzee europene pe unde fusesera in vizita. Era o euforie a reproducerilor si eram uimita sa constat succesul reproducerilor dupa Klimt - urmat de indeaproape de Van Gogh.

Cu passepartout alb, bej, galben, visiniu sau chiar violet, multime de "Saruturi" se revarsau pe usile atelierului de inramari.

Cand am ajuns la Viena, m-am dus si eu sa-l vad pe maestrul Klimt la muzeu, sa ma holbez si eu la atat de celebrul sarut. Tablourile cu foita de aur, erau toate acoperite cu sticla si un paznic vigilent te obliga sa le privesti de la mai mult de o jumatate de metru. Am fost dezamagita !

Dar deodata, intr-un colt am vazut un tablou cu o femeie care purta o rochie superba. Fascinata, i-am smuls rochia si mi-am croit din ea o camasa. O chema Emilie Floege si era muza lui Klimt. La putin timp dupa ce am terminat camasa am aflat ca era creatoare de moda...

Beatrix

Intr-o noapte de insomnie, (mi se intampla din ce in ce mai des) un vierme mic a iesit din saltea. Zicea ca-l cheama Beatrix. Am stat de vorba despre una, despre alta, pana cand am adormit urmarindu-l cum se volatiliza in lumina diminetii.

Printre altele, mi-a spus cam asa: "O sticla de vin odata destupata, trebuie bauta pana la capat."

De atunci, m-am vindecat de insomnie...

Tricoul se afla in stapanirea Irinei, la Amsterdam, capitala lui Beatrix.

Remediu

La recomandarea prietenei mele Dana de la Berlin : "Viata e un caravanserai cu doua usi. Pe una am intrat, pe alta am iesit" de Emine Sengi Ozdamar.
A se citi cand zaci racit in pat si altcineva se sacrifica si-ti lectureaza...

Ciorba Ciobanului

Din ultima calatorie la Stambul m-am intors cu o revelatie care nu-mi da pace: cioban e cuvant turcesc !
Daca romana a adoptat un cuvant turcesc pentru o indeletnicire despre care se spune ca e milenara (etc., etc.), si pentru care exista deja un alt cuvant, latin, ma intreb daca nu cumva istoria e alta, iar Stefan cel foarte mare n-o fi stat mai mult prin manastiri dedandu-se la perversiuni.
Desi, cand ma uit la vecinii de prin Peninsula care au stat ceva mai mult sub turci, parca optez pentru perversiuni...

Hommage a Grohmann

Pe vremea cand eram pasionata de pictura lui Kandinski si de viata lui Klee, am creat tricoul numit "Hommage a Grohmann" pentru un drag si vechi prieten histrionic - ca si mine- O. Borce.