Dracula is not dead, 'cause he's like Santa Claus

Sau, cam ce poti sa gasesti prin casele expatilor americani din Bucuresti...

Erotism

"Le sérieux est une chose très dangereuse. Pour éviter le sérieux, il faut faire intervenir l’humour et si vous faites intervenir l’humour, le seul sérieux que je pourrais considérer, ou que j’ai essayé de considérer c’est l’érotisme. Ça c’est sérieux. Et j’ai essayé de m’en servir comme plate-forme pour construire les choses que j’ai construites." Marcel Duchamp

Bucuresti: cand prostia s-a intalnit cu indiferenta...

Aceasta "strada" se cheama Pasajul Francez :). Nu, nu e o poza de la 1800 toamna, ci din 10 ianuarie 2010 ! Din centrul Bucurestiului. Da, din capitala Romaniei !

Spitalul Filantropia, langa Calea Victoriei

Cati barbati, atatea noduri ?

Cravata, accesoriul elegantei masculine prin definitie, se pare ca isi are originea in obiceiurile vestimentare ale mercenarilor croati. Povestea spune ca, pe la 1653, mercenarii croati din armata franceza purtau legata la gat o esarfa, pentru a se proteja de frig. Era semnul lor distinctiv. Ceva imi spune ca erau si niste barbati bine. Cuvantul hrvat – croat, s-a transformat in timp, in cravate(fr.). Hm, sa stea cumva la originea transformarii o metonimie parte pentru intreg ?

Dragi prieteni, care nu stiti sa faceti nod la cravata, aceasta poza va este dedicata. Ea provine de la expozitia de istorie a cravatei de la Muzeul de arta din Bucuresti. Cred ca mai e deschisa pana in 10 ianuarie, deci, profitati !

E iarna

la Bucuresti...

Ce am invatat in comunism, si-mi foloseste in capitalism

Oarecum incredibil, au trecut 20 de ani de la Revolutie. Cand ma uit inapoi, mi se pare ca am avut privilegiul de a trai doua vieti. 15 ani de comunism, din fericire primii 15, cei mai inocenti cu putinta. Si 20 de ani de capitalism sau societate de piata sau cum naiba s-o numi asta. Privind lucrurile cu detasare, cei 15 ani de comunism au fost o experienta unica, pe care nu o poate intelege decat cine a trait-o. Sincera sa fiu, ce ma inspaimanta cel mai tare in natura umana este tocmai imposibilitatea omului de a intelege, altfel decat prin proprie experienta. De exemplu, ce adolescenta isi mai poate inchipui astazi, ca in Romania lui Ceausescu nu existau tampoane si ob-uri, si ca in cele mai multe cazuri, sa gasesti vata era un complicat joc al hazardului si mai ales, al spagii.
Sunt o sceptica. Iar dupa cei 15 ani de comunism, iata-ma pentru totdeauna si definitiv vaccinata impotriva oricaror nostalgii egalitariste, nazuinte de a implementa mai bine ideologii comuniste sau socialiste si chiar mai rau, dorinte de a face lumea mai buna.
Dar din orice experienta nasoala inveti lucruri care iti pot folosi in viitor. Sau teoretic, asa ar trebui sa fie. Din contactul cu ideologia comunista, am invatat sa nu cred fara sa trec prin filtrul gandirii, sa nu ma las manipulata, sa citesc ziarele printre randuri, sa verific, intotdeauna si din doua-trei surse, o informatie. N-as fi crezut insa, ca mass-media post-revolutionara imi va oferi ocazia de a imi perfectiona aceste calitati. Din experienta copilariei comuniste, am invatat ca poti sa fii fericit cu putin. O experienta care, iata, imi foloseste in vremuri de criza si ma ajuta sa-mi pastrez optimismul. Si cel mai important lucru, am invatat sa-mi pretuiesc libertatea de a spune da sau nu, si posibilitatea de a practica verticalismul.

Ma gandesc uneori cu un frison, ca cei 15 ani ar fi putut fi 50 si imi spun ca, oricat de nasol ar fi in Romania, n-am nici o scuza sa-mi bat joc de sansa de a trai doua vieti, fara sa fie nevoie sa mor si sa ma reincarnez...

"Nu trage, dom' Semaca!"

Cum am calcat pe bombeuri un francofon

Sunt semne ca Bucurestiul se internationalizeaza. Deunazi mergeam grabita pe Magheru si am atins usor, cu umarul, un domn. Pana sa apuc sa ma intorc catre el, aud o voce indignata:
˝Dis pardon, conasse. Putain de merdre !˝.
M-am oprit ca traznita. Eram injurata in cea mai pura limba franceza in centrul Bucurestiului. M-am intors si am privit la sursa injuraturilor. Era un domn intre doua varste, imbracat in stil boem, care ma fixa cu niste ochi negri si furiosi. Mi s-a parut suprarealist si i-am acordat unul dintre cele mai frumoase zambete din arsenalul meu. Sper ca a inteles ca noua, bucurestenilor, ne plac contactele fizice....

Lauda limbii romane

Pe masura ce vizitez tot mai des tarile estice vecine, constat ca noi est-europenii avem in comun aceeasi raportare la natiune si la limba. Limba si natinuea sunt tabu si sa te fereasca sfantul sa emiti vreo alta parere despre ele decat aceea oficiala, invatata la scoala. Lucrurile devin cu atat mai amuzante cu cat ce ai invatat tu la scoala despre tine nu coincide cu ce au invatat ei despre tine si vice-versa.
Un prieten mi-a povestit de curand, o cearta de pomina cu prietena lui bulgaroaica. Calcata pe nervi de comportamentul lui non-gentelman, in spiritul egalitatii dintre sexe, domnisoara a contra-atacat pe baze identitare si i-a explicat ca ea a invatat la scoala ca limba romana e de origine slava si ca in secolul 19, ca sa ne dam latini, am impanat-o cu nelogisme de origine latina. Prietenul meu, altfel bland din fire, a devenit pe loc un roman verde si i-a spus intru cinstirea limbii romane o fraza cu multe cuvinte latine, dar nu imprumutate ci mostenite pe cale directa:
“Taci, sau te dau jos din masina si te las in mijlocul campului !”
Eu i-as fi raspuns cu mai multa gratie, ca de fapt bulgara e o limba romana medievala, transpusa in alfabet de doi dadaisti avant la lettre: Chiril si Metodiu. (Alfabetul chirilic e cam asa: A, B, V, G, D, E, J, Z, I, etc). Cu siguranta ca si minunata rakie Muskatova si-a spus cuvantul alaturi de Chiril si Metodiu, niste greci obisnuiti mai degraba cu vinul....
Cea mai distractiva anecdota cu subiect identitar a fost insa cea traita in prima mea vizita la Istambul. Ne-am imprietenit cu un chelnar turc care era student la istorie si care vorbea destul de bine engleza. In focul berilor si al kebaburilor s-a strecurat inevitabil mireasma trecutului istoric comun. Asa am aflat cu stupoare ca turcii invata la istorie ca Sinan Pasa l-a invins pe Mihai Viteazu la Calugareni. Ne-am indignat ca niste buni romani, si am incercat sa-l convingem pe turc ca la Calugareni a invins Mihai Viteazul si Sinan Pasa si-a pierdut doi dinti. Dar pacea s-a asternut doar prin schimbarea subiectului de conversatie.
A doua zi, amintindu-ne, am ras cu pofta si am inchinat o cafea in memoria lui Sinan Pasa in cimitirul cafenea in care odihneste la Istambul.
Astazi sunt aprope convinsa ca la Calugareni a fost remiza.

soldatul sovietic eliberator in perspectiva postmoderna

Am crescut inconjurata de legende despre soldatul sovietic.

In recentele calatorii prin Bulgaria, am admirat o inflatie de monumente dedicate eroilor sovietici, dintre care cel mai reprezentativ mi s-a parut monumentul din piata mare a orasului Burgas.

Mare maestru si inflacarat artistul,

Cam gay ostasul sovietic eliberator,

A se consuma cu moderatie !