Bulgaria, din nou

Articol publicat la Vinuri povestite

Orase si vinuri elvetiene

In periplul meu prin Elvetia, cel mai tare m-a surprins constatarea ca elvetienii nu sunt bautori de bere asa cum mi-am imaginat, ci din contra, prefera in mod evident, vinul. Oricum berea pe care am baut-o la ei aduce mai mult a apa plata cu lamaie. Non-alcoolicii prefera Rivella, o bautura bizara pe baza de zer si caimac de lapte. Biiir !

La o prima vedere, elvetienii par foarte familiarizati cu vinul, de altfel aproape toata productia lor e distribuita in consumul intern, vinul elvetian fiind greu de gasit pe pietele straine.

Pe masura ce privesc inapoi si evenimentele se distanteaza de mine, realizez ca toate vinurile pe care le-am incercat aveau aceasta caracteristica, o eleganta care vine poate din exactitate, din corectitudine, din sentimentul lucrului bine facut.

Elvetia e o tara a timpului care te urmareste neincetat prin dangatul clopotelor din turn. E un sentiment foarte special sa traiesti intr-un loc in care timpul se anunta cu exactitate, infailibil, acelasi pentru toti, prin sunetul carillonului care te scoate din reverie si te cheama in prezent, care nu iti lasa nici o portita de evadare. Si mai e ceva. Oriunde am fost, la Sighisoara sau la Sibiu, la Maastrich, la Zurich sau la Aachen, poti sa te plimbi la intamplare prin oras, fara harta, pentru ca turnul catedralei iti indica tot timpul unde e centrul. Acest tip de oras in care simti timpul si intuiesti centrul cred ca influenteaza oamenii intr-un mod aparte.

Haiku

Ce este terroir-ul ? Vanturile care mangaie viile... Soarele care le lumineaza... Ploile care le potolesc setea... Pamantul care le da puterea sa se coaca... Spiritul naturii care formeaza personalitatea vinului, Si timpul care o slefuieste.

Roma e un palimpsest

Articolul despre Roma il gasiti publicat la Vinuri povestite

Chiar bea Winston Churchill vin de Melnik ?

Cand am ales Melnik ca punct de destinatie al calatoriei noastre prin Bulgaria, nu stiam ca locul se leaga de numele lui Winston Churchill. Ma atragea ideaa unei calatorii de la nord la sud, prin Bulgaria, pana la granita cu Grecia, acolo unde se afla Melnik, dar si ineditul imbinarii unei excursii pe munte cu o degustare de vin. Melnik e cel mai mic oras al Bulgariei si unul dintre cele mai vechi locuri din regiune unde se face vin. Strugurele cultivat la Melnik, numit shiroka melninska, se pare ca provine din Siria si se cultiva aici inca de pe vreme a tracilor. In plus, pe internet citesti cu stupoare ca melninska loza era vinul preferat al lui Winston Churchill si ca acesta "cumpara anual doua butoaie din acest vin". Atata preciziune m-a dat gata. Trebuie sa marturisesc ca daca as fi citit asta inainte sa ajung acolo, m-as fi gandit de doua ori daca e oportun sa ne oprim la Melnik.

Spre marea mea dezamagire, Melnik e un loc foarte turistic, cu sute de autocare care se opresc cateva ore sa faca poze cu casele si resturile bazilicelor bizantine. Hotelul la care am nimerit, El Greco, a fost ea mai mare teapa turistica pe care am luat-o in ultimul timp. Desi pe site arata "erste classe", in realitate era inca in constructie, nu avea frigidere in camera si nici apa in piscina, curtea era un morman de pamant care urma sa fie amenajat. In prima dimineata, unii dintre noi s-au trezit in pocnete de robienete si s-au scaldat un fantana arteziana a tevei de alimentare cu apa a WC-ului. Printre toate astea un singur lucru deosebit. Hotelul era asezat intr-un loc izolat, inconjurat de salcami si plopi in floare, care degajau o mirasma divina, intr-o liniste de inceput de lume, punctata, dimineata, de ciripit de pasarele.

Una peste alta, Melnik ne-a invatat multe. In acea forfota turistica, ne-am asezat demoraliati la o terasa, am comandat-o pe celebra shiroka, asteptand sa fim serviti cu binecunoscuta teapa. Dar nu a fost asa. Vinul a fost bun, si am mancat cel mai delicios creier in unt si cei mai fantastici ciuska burek (ardei pane umpluti cu branza), din viata mea. Asa ca ne-am veselit si am stat la povesti pana seara tarziu. La plecare, spre marea noastra surpriza, proprietarul terasei ne-a facut cadou o sticla de vin, adaugand ca e foarte fericit ca ne-a placut (tin sa precizez ca in seara aia, terasa fusese tot timpul plina). Ne-am bucurat si l-am rugat sa o pastreze la el, pentru ca vom veni sa o bem a doua zi. ( oricum nu aveam frigider in camera). Dupa o vizita la manastirea Rozen si o incursiune prin muntii Pirin pe o caldura incredibila pentru luna mai, ne-am intors la terasa asa cum am promis. Cred ca aveam asa niste mutre elocvente incat patronul, fara sa ne intrebe nimic, ne-a pus pe masa o carafa de vin alb, rece si sprintar, cu lamaie, si ne-a explicat ca sat e bautura traditionala a zonei pe timp de vara. A trebuit sa calatoresc 600 de kilometri pana la Melnik ca sa inteleg de ce imi place in Bulgaria. Ai sansa sa intalnesti oameni adevarati chiar si in cel mai turistic si nasol loc din tara lor...

Articol publicat si pe Vinuri povestite.

Sub soarele Macedoniei

Macedonia e un taram al linistii.

Peisaje de vis. Lacuri de o frumusete pura in lumina diminetii. Munti si lacuri.

In seara in care am ajuns la lacul Ohrid, am observat un fenomen ciudat: talazuri spumoase se rostogoleau, domol pe pietris. Ohrid e un lac de munte cu valuri, o balta cristalina si silentioasa dimineata, dar care, seara, aspira sa devina mare. Ador valurile. Le-am privit ca pe un semn de bun venit al Macedoniei si m-am lasat mangaiata de ele...

In Macedonia, frumusetea locului alimenteaza frumusetea oamenilor. Nu ai cum sa nu zambesti, cand te trezesti de dimineata cu seninatatea de azur a lacului in fata ochilor, cu sufletul imbibat de frumusete...

Mai multe poze gasiti pe Vinuri povestite

In Belgia, la Antwerpen

Belgia mi s-a parut intotdeauna un taram fantomatic, un construct bantuit de fascinatii identitare. In ciuda acestui lucru, are orase cochete si oameni care indragesc cainii si bebelusii. In orice local belgian, poti sa-ti savurezi berea cu cainele alaturi sau sa-ti iei micul dejun si sa-ti alaptezi copiii. Dintre toate micile bijuterii ale Belgiei, indragesc Antwerpen-ul. Mi se pare unul dintre cele mai stilate orase pe care le-am vizitat. Un oras bogat fara aroganta si viu fara exces. Un oras burghez. Elegantei cladirilor i se alatura cea a locuitorilor sai. Desi din punct de vedere etnic, se pare ca e cel mai amestecat oras din Europa, nu isi pierde personalitatea proprie gratie unui plan urbanistic coerent. Il prefer Brugge-lui, orasul de turta dulce cu aer fantomatic si depresiv, si il gasesc mult mai inchegat mai real decat Bruxelles-ul. . Fiecare vizita incepe cu uimirea si bucuria reintalnirii cu Atwerpen Centraal - gara orasului- o bijuterie arhitectonica si se prelungeste in contemplarea schitei lui Van Eyck "Sfanta Barbara" si a Madonei lui Jean Fouquet, doua lucrari medievale de o nelinistitoare gratie. Probabil ca Antwerpen se apropie cel mai mult de visul meu despre ce inseamna un oras: confort, eleganta, cladiri ingrijite si restaurate, carciumi primitoare. Ador plimbarile lungi pe strazile cu cladiri art-deco din cartierul Berchem, melcii cu stafide si berea Corsendonk.

Vorbe de duh cu Pastorel

De vrei sa crezi, poete, ca viata ta mi-e sacra,
Ia, rogu-te, aminte la cele ce iti spun:
Intre un vin nesincer si o femeie acra
Alege vinul bun.


In traiul omului normal
- Orice s-ar crede si s-ar spune-
Amorul nu-i un "ce" banal,
Ba este chiar un ideal,
Dar intre doua mese bune.


Sifonul drege vinul prost ? Obtuza
E mintea ce-a scornit aceasta scuza
Deci, daca vinu-i bun, tu bea-l sadea,
Iar daca-i prost, mai bine nu-l mai bea.


Vazand atatia oameni beti
Eu cred ca marea Romanie,
Cu-atat de multi analfabeti,
E-o mare analfabetie.

Sibiul tot mai departe...

Sibiul mi-a lasat tot timpul senzatia unui oras care nu apartine Romaniei. Din 2000, ma duc la Sibiu cel putin o data pe an si senzatia ca ma plimb intr-un oras occidental se accentueaza.

Ce imi place la Sibiu ?

Imi place senzatia bizara de a calatorii in strainatate, fara sa fie nevoie sa treci vreo granita, in afara desigur, de granitele propriilor prejudecati. Imi plac aerul de munte si norii aducatori de ploaie din Fagaras. Imi plac curtile interioare. Imi place inghetata de pe pietonala. Imi plac pasajele printre case. Imi place curatenia. Imi place Festivalul de Teatru. Imi place sa beau o cafea la terasa, in Piata Mare si sa ascult cum bat, pe rand, clopotele catedralelor. Imi plac oamenii care au facut toate astea...

De la un an la altul, Sibiul pare tot mai departe de Bucuresti...

Omar Khayyam si vinul

"In cupa cristalina, un rubin adu-mi !
Un om la care vreau mereu sa tin, adu-mi !
Cand stii ca lumea pamanteasca trece
precum bataia vantului, un vin adu-mi !"

Mai multe catrene bahice de Omar Khayyam gasiti la Vinuri Povestite